Báb

De Wikipedia, le encyclopedia libere
Báb
Sexo mascule
Nascentia 1819-10-20, 1820, 1819 (Shiraz)
Decesso 1850-07-09, 1849 (Tabriz)
Causa de decesso ballistic trauma[*]
Loco de reposo Shrine of the Báb[*]
Citatania Qajar Iran[*], Iran
Occupation religious servant[*], preacher[*], Manifestation of God[*], merchant[*]
Religion Babismo
Conjuge Khadíjih-Bagum[*]
Identificatores
ISNI 0000000108686703
VIAF 9878408
Commons Báb

Sayyid ‘Alī Muḥammad Šīrāzī (20 de octobre 1819 in Shiraz, Iran - 9 de julio 1850 in Tabriz, Iran) cognoscite como Le Bāb (‏الباب, "le Porta" in arabe), era un religiose persian qui fundava le 23 de maio 1844 un secta del Islam shia, nominate Babismo (o: Bābīyya).

Pro le Bābī (le adherentes del Bābismo) Sayyid al-Bāb es un manifestatión (le »retorno«, arab. rağ‘a) del 12e Imām del Islam persiano qui secundo le doctrina del Šī‘ismo (Shi‘a) [etiam: Shia, Shiismo] viveva desde le fin del 10e século in un mysteriose »occultatión« (ġaiba) e qui va revenir in modo de un »apparitión apocalýptic« como le Mahdī o le Qā’im (»ille qui se leva«) pro complir le missión e le message del propheta Muḥammad, le fundator del Islam (circa 570 usque 632). Pro le Bahā’ī [etiam: Bahá’í] Sayyid al-Bāb es un precursor de Bahā’u’llāh [etiam: Bahá’u’lláh] (1817-1892), le fundator del Bahā’ismo o Bahá’ismo, le religón que emergeva del Bābismo.

Al initio de su carriera religiose, Sayyid al-Bāb se videva solmente in le rolo de un heraldo (un avantagiose proclamator) del veniente Imām Mahdī. Ma in despecto de su reservate attitude ille esseva arrestate in 1847 e passava le resto de su vita in prisión. Al initio de 1848 Sayyid al-Bāb faceva un torno total de su pretentión de ser mermente un heraldo del expectate Imām Mahdī, declarante ab ora que ille mesme (al-Bāb) sia in persona le ver Mahdī o Qā’im. Con isto Sayyid al-Bāb se faceva culpábile de heresía, facto pro le qual ille esseva condemnate a morte e fucilate le 9 de julio 1850 in Tabriz. In 1909 su restos mortal essevan transferite a Haifa (Palestina/Israel), ubi reposan in un mausoleo que forma parte del centro international del hodierne communitate del Bahā’ismo.

In relatión al curte témpore del activitate de Sayyid al-Bāb, il es remarcábile su obra litterari. Ille scribeva un quantitate de epístolas e libros, del quales destacan le Qayyūm al-asmā’, le Dalā’il-i sab‘a (»Septe Provas«) e le Bayān [etiam: Bayán] (»Declaratión«) que existe in duo editiones differente: le Bayān Árabe e le Bayān Persiano, del quales le texto in persiano restava incomplete. Le Bayān es le obra central del Bābismo. In ille es depónite le Šarī‘a [etiam: Shari‘a], le lege religiose del communitate bābiste, que in varie aspectos differe del lege del Islam. In iste libro es anque ponite in relievo le ğihād [etiam: djihad], le »Guerra Sancte« contra le inimicos del nove fide bābiste, e le installatión de un Stato religiose in Iran – es dicer: un theocratía in que solmente vale le derecto bābiste e in que al non fideles (al Bābismo) non es permittite de viver.

Obediente al determinationes de lor líder religiose, le Bābī (le adherentes de Sayyid al-Bāb) prendevan le armas e se sublevavan contra le poter statal e le predominante religión islámic. Le insurrectiones in varie provincias del Iran se extendevan a varie annos (1848-1851 e 1853) e finivan in un deruta total del insurrectos e in un destabilisatión del communitate del Bābismo.

Ante su morte, Sayyid al-Bāb nominava como succesor a Subh-i-Azal (Yaḥyā Nūrī Ṣubḥ-i Azal, 1831/2-1912). Ille era un medie-fratre de Ḥusain ‘Alī Nūrī (1817-1892), nominate Bahā’u’llāh [vide in supra], le »Splendor de Deo«, qui se poneva in oppositión a su fratre cadette. Le querela fraternal affectava tote le communitate bābiste e finiva con le victoria de Bahā’u’llāh qui in 1866 declarava de su parte ser un »manifestatión divín« (maẓhar’ullāh) con que le ancian Bābismo se fundeva in su major parte con le Bahā’ismo, le nove religión de Bahā’u’ullāh. Hodie il son parve le gruppos restante del Bābismo que son localisate in Iran e alicun países confinante.

Sayyid al-Bāb era le primer exponente religiose in le historia qui rumpeva interamente con le Islam, habente fundate un religión separate con próprie libros e un lege religiose que differe del derecto islámic.

Litteratura[modificar | modificar fonte]

-Sitio Oxford Islamic Studies

Browne, E.G. (ed.): A Traveller’s Narravtive written to illustrate de Episode of the Báb. Cambridge 1891 (repr. 1975). Browne, E.G.: The Táríkh-i-Jadíd or New History of ‘Alí Muhammad the Báb. Cambridge 1893 (repr. 1975).

Browne, E.G.: Art. Bāb/Bābīs. In: Encyclopaedia of Religion and Ethics. Ed. by James Hastings. Vol II. Edinburgh 1909.

Browne, E.G.: Materials for the Study of the Bābī Religion. Cambridge 1918 (repr. 1961).

Ficicchia, F.: Der Bahā’ismus – Weltreligion der Zukunft? Geschichte, Lehre und Organisation in kritischer Anfrage. Stuttgart 1981.

Ficicchia, Francesco: Bahā’ī – Einheitsreligion und globale Theokratie. Ein kritischer Einblick in die Universalreligion der Zukunft. Monsenstein & Vannerdat, Münster 2009, ISBN 978-3-86582-806-4.

Gobineau, M. Le Comte de: Les Religions et Philosophies dans l’Asie Centrale. 10th ed., Paris 1957.

Hutter, M.: Die Bahá’í. Geschichte und Lehre einer nachislamischen Weltreligion. Marburg 1994.

MacEoin, D.: The Bābī Concept of Holy War. In: Religion 13/1983.

MacEoin, D.: From Bābism to Bahā’ism. In: Religion 13/1983.

MacEoin, D.M.: Art. Bāb. In: Ecyclopaedia Iranica. London/New York 1988.

MacEoin, D.M.: Art. Babism. In: Ecyclopaedia Iranica. London/New York 1988.

MacEoin, D.: Divisions and Authority Claims in the Bābism (1850-1866). In: Studia Iranica, Tome 18/1989, fascicule 1, pp. 93-129.

MacEoin, D.: The Sources of Early Bābī Doctrine and History. Leiden 1992.

MacEoin, D.: Rituals in Babism and Baha’ism. London 1994.

MacEoin, D.: Art. Bāb / Art. Bābism. In: The Oxford Encylclopedia of the Modern Islamic World. New York/Oxford 1995.

Nicolas, A.L.M. (ed.): Le Béyân Arabe. Paris 1905.

Nicolas, A.L.M. (ed.): Le Béyân Persan. Paris 1911-14.

Roemer, H.: Die Bābī-Behā’ī. Ein Kapitel neuzeitlicher Religionsgeschichte. Stuttgart 1911.

Todd Lawson, B.: Art. Bāb. In: The Oxford Encyclopedia of the Modern Islamic World. New York/Oxford 1995.