Vergilio

De Wikipedia, le encyclopedia libere
Vergilio
Sexo mascule
Nascentia 70-10-15 BC, 70 BC (Andes)
Decesso 19-09-21 BC, 19 BC (Brindisi)
Loco de reposo Parco Virgiliano[*]
Citatania Roma antique
Occupation poeta[*], scriptor
Obras notabile Bucolica, Georgica, Eneide
Parentes matre Giulia Sprevetti[*]
Lingua latino
Identificatores
ISNI 0000000430695667
VIAF 8194433, 8069158070687608780002, 2158158792840839040009, 227161272251847442444
Commons Virgil

Publius Vergilius Maro, plus cognoscite como Vergilio, (70 a.Chr.-10-1519 a.Chr.-09-19) era un poeta Roman. Su opera principal, Eneide, es considerate le plus grande labor litterari componite in le lingua latin, e un opera maestrose del litteratura mundial.

Vergilio arrivava, in le etate de 15 annos, a Roma e esseva introducite in un circulo de juvene germines poetic, i.a. Horatio. Ille esseva supportate economicamente per le ric politico roman Mecenas - un amico de imperator Augusto - e poteva pro isto dedicar le resto de su vita a poesia. Su obras principal es "Georgica - un manual de agricultura" e le epos national latin Eneide super le heroe troian Eneas, que es fortemente inspirate per Homero. Vergilio totevia non succedeva finir su obra, ante que ille moriva.

Bibliographia[modificar | modificar fonte]

  • Quinn, S., ed. Why Vergil? A Collection of Interpretations. Wauconda: Bolchazy-Carducci, 2000.
  • Syed, Y. Vergil's Aeneid and the Roman Self: Subject and Nation in Literary Discourse. Ann Arbor: University of Michigan Press, 2005.
  • Sainte-Beuve, Étude sur Virgile, Garnier, 1857. Texte de cette étude annoté par Henri Goelzer en 1895.
  • Karl Büchner, Virgilio. Il poeta dei Romani, Brescia, Paideia, 1986. [Stuttgart, Alfred Druckenmuller, 1955].
  • Tenny Frank, Virgilio, Lanciano, Carabba, 1930.
  • Pierre Grimal, Virgilio. La seconda nascita di Roma, Milano, Rusconi, 1986.[Paris, Arthaud, 1985]
  • William F.J. Knight, Vergil's, secret art, in «Rivista di cultura classica e medievale» IV, 1964, p. 121 ss.
  • José Oroz Reta, Virgilio y los valores del clasicismo y del humanismo, in «Helmantica», XXIV, 1973, p. 209 ss.