Saltar al contento

Auli

De Wikipedia, le encyclopedia libere

Auli (un abbreviamento pro Auxiliar Lingue International) esseva un lingua construite create per Edgar de Wahl. Illo esseva un immatur version de posterior occidental. Illo habeva grammatica multo plus synthetic que le version publicate de occidental e plus synthetic que occidental moderne.

Auli, al minus alcun versiones de isto, esseva plus simile al duo interlinguas: le de IALA e le de Peano, que occidental final.

Vocabulario

[modificar | modificar fonte]

Vocabulario in auli differeva ab le in occidental e, frequentemente, esseva plus simile al vocabulario in interlingua:

Auli Occidental
poter        posser
introducer introducter
sequer        secuer
distinguer    distin'er
at(t)iner attin'er
peter        petir
leger, lecter leer
perder        perdir
solver        soluer
cel, celles ti, tis
ce        to
qui        qui
que        quem
quà quò

In le plus vetere version de auli ab 1909, le tabula de conjugation esseva como seque:

Conjugation
-ar -er -ir
Infinitivo amar responder audir
Tempore presente ama responde audi
Preterito amá respondé audí
Futuro amaró responderó audiró
Conditional amaré responderé audiré
Participio presente amant respondent audint
Participio passate amat respondet audit
Imperativo amaz respondez audiz

De Wahl vadeva cambiante le terminationes in versiones posterior secundo le tabula:

Evolution de terminationes in Auli
Anno Infinitivo Tempore presente Preterito Futuro Conditional Participio presente Participio passate Imperativo
1909 -r á, é, í -ró -ré -(e)nt -t -ez
1911 -r -i -ra -rei -(e)nt -t -ez
1912 -r -rá -ré -(e)nt -t
1922 -r fe -r va -r vell -r -(e)nt -t

Le particula fe esseva usate in le magazine Kosmoglott, ma posteriormente abandonate.

Durante disveloppamento de auli de Wahl establiva su regula de derivation. In 1909 in le magazine de Academia pro Interlingua de Peano, Discussiones de Academia, de Wahl classificava verbos in static e dynamic con derivation differente.

In 1911 in Lingua international de Wahl reteneva su division de verbos in duo classes, ma presentava de facto le moderne regula de derivation:

Citation
« In 1911 (Lingua Intern. No.1, p.19-20) S. de W. prende de novo le division del verbos in static e dynamic e continua:
Le verbos static forma substantivos abstracte verbal del participio presente per addition del suffixo general de abstraction -ie, p.ex. essentie, consistentie, restantie, perseverantie, provenientie, etc. Le verbos dynamic face su derivationes ab un singule forma appellate supino. Pro trovar le supino de verbos on remove le final -er o -r (si illes fini con -ar e -ir).
1) Si le parte remanente fini con un vocal, on alliga t: p.ex. ama-r, amat; fini-r, finit; secu-er, secut;, statu-er, statut; extra-er, extrat; mo-er, mot.
2) Si le consonante final del parte remanente es d o r, celle termination es cambiate in s: p.ex. vid-er - vis; erod-er - eros; evad-er - evas; curr-er - curs;
3) In omne altere casos, le parte remanente es le supino; p.ex. corrupt-er - corrupt; act-er - act; fluct-er - fluct; etc. »
Abbe Creux; Ric Berger, Li Origines de Occidental, De Auli ad Occidental

Le regula non comprehendeva ulle exceptiones.

In tempore posterior de Wahl ancora modificava su regula un poco alcun vices, ma le formulation moderne es essentialmente le ab 1911.  

Bibliographia

[modificar | modificar fonte]
  • Abbe Creux; Ric Berger (1933). Li Origines de Occidental, De Auli ad Occicdental.